desăguț

Romanian

Etymology

From desag +‎ -uț.

Noun

desăguț m (plural desăguți)

1. diminutive of desag

Declension

Declension of desăguț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) desăguț	desăguțul	(niște) desăguți	desăguții
genitive/dative	(unui) desăguț	desăguțului	(unor) desăguți	desăguților
vocative	desăguțule		desăguților

References

• desăguț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN