desăguță

Romanian

Etymology

From desagă +‎ -uță.

Noun

desăguță f (plural desăguțe)

1. diminutive of desagă

Declension

Declension of desăguță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) desăguță	desăguța	(niște) desăguțe	desăguțele
genitive/dative	(unei) desăguțe	desăguței	(unor) desăguțe	desăguțelor
vocative	desăguță, desăguțo		desăguțelor