descântător

Romanian

Etymology

From descânta +‎ -ător.

Noun

descântător m (plural descântători)

1. charmer

Declension

Declension of descântător

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) descântător	descântătorul	(niște) descântători	descântătorii
genitive/dative	(unui) descântător	descântătorului	(unor) descântători	descântătorilor
vocative	descântătorule		descântătorilor