descântare

Romanian

Etymology

From descânta +‎ -re.

Noun

descântare f (plural descântări)

1. incantation

Declension

Declension of descântare

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) descântare	descântarea	(niște) descântări	descântările
genitive/dative	(unei) descântări	descântării	(unor) descântări	descântărilor
vocative	descântare, descântareo		descântărilor