descântat

Romanian

Etymology

Past participle of descânta.

Noun

descântat n (plural descântaturi)

1. enchanted

Declension

Declension of descântat

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) descântat	descântatul	(niște) descântaturi	descântaturile
genitive/dative	(unui) descântat	descântatului	(unor) descântaturi	descântaturilor
vocative	descântatule		descântaturilor