descântec

Romanian

Etymology

From des- +‎ cântec.

Noun

descântec n (plural descântece)

1. magic spell, enchantment

Declension

Declension of descântec

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) descântec	descântecul	(niște) descântece	descântecele
genitive/dative	(unui) descântec	descântecului	(unor) descântece	descântecelor
vocative	descântecule		descântecelor