descăierare

Romanian

Etymology

From descăiera +‎ -re.

Noun

descăierare f (plural descăierări)

1. stopping a fight

Declension

Declension of descăierare

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) descăierare	descăierarea	(niște) descăierări	descăierările
genitive/dative	(unei) descăierări	descăierării	(unor) descăierări	descăierărilor
vocative	descăierare, descăierareo		descăierărilor

References

• descăierare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN