descurajare

Romanian

Etymology

From descuraja +‎ -re.

Noun

descurajare f (plural descurajări)

1. discouragement

Declension

Declension of descurajare

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) descurajare	descurajarea	(niște) descurajări	descurajările
genitive/dative	(unei) descurajări	descurajării	(unor) descurajări	descurajărilor
vocative	descurajare, descurajareo		descurajărilor