descuviințare

Romanian

Etymology

From descuviința +‎ -re.

Noun

descuviințare f (plural descuviințări)

1. disapproval

Declension

Declension of descuviințare

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) descuviințare	descuviințarea	(niște) descuviințări	descuviințările
genitive/dative	(unei) descuviințări	descuviințării	(unor) descuviințări	descuviințărilor
vocative	descuviințare, descuviințareo		descuviințărilor

References

• descuviințare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN