desfătuire

Romanian

Etymology

From desfătui +‎ -re.

Noun

desfătuire f (plural desfătuiri)

1. enjoyment

Declension

Declension of desfătuire

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) desfătuire	desfătuirea	(niște) desfătuiri	desfătuirile
genitive/dative	(unei) desfătuiri	desfătuirii	(unor) desfătuiri	desfătuirilor
vocative	desfătuire, desfătuireo		desfătuirilor