desfide

Romanian

Etymology

Borrowed from French défier, from Latin diffidere.

Pronunciation

• IPA^(key): /desˈfi.de/

Verb

a desfide (third-person singular present desfid, past participle desfis) 3rd conj.

1. to challenge

Conjugation

    conjugation of desfide (third conjugation, past participle in -s)

infinitive			a desfide
gerund			desfizând
past participle			desfis
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	desfid	desfizi	desfide	desfidem	desfideți	desfid
	imperfect	desfideam	desfideai	desfidea	desfideam	desfideați	desfideau
	simple perfect	desfisei	desfiseși	desfise	desfiserăm	desfiserăți	desfiseră
	pluperfect	desfisesem	desfiseseși	desfisese	desfiseserăm	desfiseserăți	desfiseseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să desfid	să desfizi	să desfidă	să desfidem	să desfideți	să desfidă
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		desfide			desfideți
	negative		nu desfide			nu desfideți