desinență

Romanian

Etymology

Borrowed from French désinence.

Noun

desinență f (plural desinențe)

1. desinence

Declension

Declension of desinență

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) desinență	desinența	(niște) desinențe	desinențele
genitive/dative	(unei) desinențe	desinenței	(unor) desinențe	desinențelor
vocative	desinență, desinențo		desinențelor