despăgubi

Romanian

Etymology

From des- +‎ păgubi. First attested in the beginning of the 19th century.

Pronunciation

• IPA^(key): /des.pə.ɡuˈbi/
• Rhymes: -i
• Hyphenation: des‧pă‧gu‧bi

Verb

a despăgubi (third-person singular present despăgubește, past participle despăgubit) 4th conj.

1. (transitive) to pay damages to someone

Conjugation

    conjugation of despăgubi (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a despăgubi
gerund			despăgubind
past participle			despăgubit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	despăgubesc	despăgubești	despăgubește	despăgubim	despăgubiți	despăgubesc
	imperfect	despăgubeam	despăgubeai	despăgubea	despăgubeam	despăgubeați	despăgubeau
	simple perfect	despăgubii	despăgubiși	despăgubi	despăgubirăm	despăgubirăți	despăgubiră
	pluperfect	despăgubisem	despăgubiseși	despăgubise	despăgubiserăm	despăgubiserăți	despăgubiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să despăgubesc	să despăgubești	să despăgubească	să despăgubim	să despăgubiți	să despăgubească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		despăgubește			despăgubiți
	negative		nu despăgubi			nu despăgubiți

Derived terms

• despăgubire
• despăgubit
• despăgubitor

Further reading

• despăgubi in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)
• Marius Sala, Gheorghe Mihăilă, editors (2006), Dicționarul Limbii Române‎^[1], volume 1, part 4, Bucharest: Romanian Academy, page 652