despărțământ

Romanian

Etymology

From despărți +‎ -ământ.

Noun

despărțământ n (plural despărțăminte)

1. section

Declension

Declension of despărțământ

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) despărțământ	despărțământul	(niște) despărțăminte	despărțămintele
genitive/dative	(unui) despărțământ	despărțământului	(unor) despărțăminte	despărțămintelor
vocative	despărțământule		despărțămintelor