despărțiciune

Romanian

Etymology

From despărți +‎ -ciune.

Noun

despărțiciune f (plural despărțiciuni)

1. separation

Declension

Declension of despărțiciune

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) despărțiciune	despărțiciunea	(niște) despărțiciuni	despărțiciunile
genitive/dative	(unei) despărțiciuni	despărțiciunii	(unor) despărțiciuni	despărțiciunilor
vocative	despărțiciune, despărțiciuneo		despărțiciunilor

References

• despărțiciune in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN