despărțime

Romanian

Etymology

From despărți +‎ -ime.

Noun

despărțime f (plural despărțimi)

1. (dated) discontinuity

Declension

Declension of despărțime

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) despărțime	despărțimea	(niște) despărțimi	despărțimile
genitive/dative	(unei) despărțimi	despărțimii	(unor) despărțimi	despărțimilor
vocative	despărțime, despărțimeo		despărțimilor

References

• despărțime in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN