despleti

Romanian

Etymology

From des- +‎ împleti.

Verb

a despleti (third-person singular present despletește, past participle despletit) 4th conj.

1. to unplait, to unbraid

Conjugation

    conjugation of despleti (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a despleti
gerund			despletind
past participle			despletit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	despletesc	despletești	despletește	despletim	despletiți	despletesc
	imperfect	despleteam	despleteai	despletea	despleteam	despleteați	despleteau
	simple perfect	despletii	despletiși	despleti	despletirăm	despletirăți	despletiră
	pluperfect	despletisem	despletiseși	despletise	despletiserăm	despletiserăți	despletiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să despletesc	să despletești	să despletească	să despletim	să despletiți	să despletească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		despletește			despletiți
	negative		nu despleti			nu despletiți