destrămătură

Romanian

Etymology

From destrăma +‎ -atură.

Noun

destrămătură f (uncountable)

1. disintegration

Declension

declension of destrămătură (singular only)

	singular
f gender	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) destrămătură	destrămătura
genitive/dative	(unei) destrămăture	destrămăturei
vocative	destrămătură, destrămăturo