destupător

Romanian

Etymology

From destupa +‎ -ător.

Noun

destupător n (plural destupătoare)

1. uncorker

Declension

Declension of destupător

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) destupător	destupătorul	(niște) destupătoare	destupătoarele
genitive/dative	(unui) destupător	destupătorului	(unor) destupătoare	destupătoarelor
vocative	destupătorule		destupătoarelor