detonant

See also: détonant

Catalan

Verb

detonant

1. gerund of detonar

Latin

Verb

dētonant

1. third-person plural present active indicative of dētonō

Romanian

Etymology

Borrowed from French détonant.

Adjective

detonant m or n (feminine singular detonantă, masculine plural detonanți, feminine and neuter plural detonante)

1. explosive

Declension

Declension of detonant

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	detonant		detonantă	detonanți	detonante
	definite	detonantul		detonanta	detonanții	detonantele
genitive/ dative	indefinite	detonant		detonante	detonanți	detonante
	definite	detonantului		detonantei	detonanților	detonantelor

References

• detonant in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN