deviaționist

Romanian

Etymology

Borrowed from French déviationniste. By surface analysis, deviațiune +‎ -ist.

Noun

deviaționist m (plural deviaționiști)

1. deviationist

Declension

Declension of deviaționist

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) deviaționist	deviaționistul	(niște) deviaționiști	deviaționiștii
genitive/dative	(unui) deviaționist	deviaționistului	(unor) deviaționiști	deviaționiștilor
vocative	deviaționistule		deviaționiștilor