devianță

Romanian

Etymology

Borrowed from French déviance. By surface analysis, devia +‎ -anță.

Noun

devianță f (plural devianțe)

1. deviance (variation from expected behavior or form)

Declension

Declension of devianță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) devianță	devianța	(niște) devianțe	devianțele
genitive/dative	(unei) devianțe	devianței	(unor) devianțe	devianțelor
vocative	devianță, devianțo		devianțelor

References

• devianță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN