dezîncântământ

Romanian

Etymology

From dez- +‎ încânta +‎ -ământ.

Noun

dezîncântământ n (uncountable)

1. (dated) disappointment (emotion)

Declension

declension of dezîncântământ (singular only)

	singular
n gender	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) dezîncântământ	dezîncântământul
genitive/dative	(unui) dezîncântământ	dezîncântământului
vocative	dezîncântământule