dezarmare

Romanian

Etymology

From dezarma +‎ -re.

Noun

dezarmare f (plural dezarmări)

1. disarmament; disarming

Declension

Declension of dezarmare

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) dezarmare	dezarmarea	(niște) dezarmări	dezarmările
genitive/dative	(unei) dezarmări	dezarmării	(unor) dezarmări	dezarmărilor
vocative	dezarmare, dezarmareo		dezarmărilor

Related terms

• dezarma
• dezarmat
• dezarmabil
• dezarmant