dezbărbăți
Romanian edit
Etymology edit
Verb edit
a dezbărbăți (third-person singular present dezbărbăție, past participle dezbărbățit) 4th conj.
Conjugation edit
conjugation of dezbărbăți (fourth conjugation, no infix)
| infinitive | a dezbărbăți | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | dezbărbățind | ||||||
| past participle | dezbărbățit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | dezbărbăț | dezbărbăți | dezbărbățe | dezbărbățim | dezbărbățiți | dezbărbăț | |
| imperfect | dezbărbățeam | dezbărbățeai | dezbărbățea | dezbărbățeam | dezbărbățeați | dezbărbățeau | |
| simple perfect | dezbărbății | dezbărbățiși | dezbărbăți | dezbărbățirăm | dezbărbățirăți | dezbărbățiră | |
| pluperfect | dezbărbățisem | dezbărbățiseși | dezbărbățise | dezbărbățiserăm | dezbărbățiserăți | dezbărbățiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să dezbărbăț | să dezbărbăți | să dezbărbăță | să dezbărbățim | să dezbărbățiți | să dezbărbăță | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | dezbărbățe | dezbărbățiți | |||||
| negative | nu dezbărbăți | nu dezbărbățiți | |||||
References edit
- dezbărbăți in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN