dezbinătură

Romanian

Etymology

From dezbina +‎ -ătură.

Noun

dezbinătură f (plural dezbinături)

1. (dated) disunion

Declension

Declension of dezbinătură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) dezbinătură	dezbinătura	(niște) dezbinături	dezbinăturile
genitive/dative	(unei) dezbinături	dezbinăturii	(unor) dezbinături	dezbinăturilor
vocative	dezbinătură, dezbinăturo		dezbinăturilor