dezlocui

Romanian

Etymology

From dez- +‎ înlocui.

Verb

a dezlocui (third-person singular present dezlocuiește, past participle dezlocuit) 4th conj.

1. to dislocate, to displace

Conjugation

    conjugation of dezlocui (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a dezlocui
gerund			dezlocuind
past participle			dezlocuit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	dezlocuiesc	dezlocuiești	dezlocuiește	dezlocuim	dezlocuiți	dezlocuiesc
	imperfect	dezlocuiam	dezlocuiai	dezlocuia	dezlocuiam	dezlocuiați	dezlocuiau
	simple perfect	dezlocuii	dezlocuiși	dezlocui	dezlocuirăm	dezlocuirăți	dezlocuiră
	pluperfect	dezlocuisem	dezlocuiseși	dezlocuise	dezlocuiserăm	dezlocuiserăți	dezlocuiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să dezlocuiesc	să dezlocuiești	să dezlocuiască	să dezlocuim	să dezlocuiți	să dezlocuiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		dezlocuiește			dezlocuiți
	negative		nu dezlocui			nu dezlocuiți