dezmăț

Romanian

Etymology

Back-formation from dezmăța

Noun

dezmăț n (plural dezmățuri)

1. debauchery

Declension

Declension of dezmăț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) dezmăț	dezmățul	(niște) dezmățuri	dezmățurile
genitive/dative	(unui) dezmăț	dezmățului	(unor) dezmățuri	dezmățurilor
vocative	dezmățule		dezmățurilor