dezmărturisire

Romanian

Etymology

From dez- +‎ mărturisire.

Noun

dezmărturisire f (plural dezmărturisiri)

1. (dated) denial

Declension

Declension of dezmărturisire

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) dezmărturisire	dezmărturisirea	(niște) dezmărturisiri	dezmărturisirile
genitive/dative	(unei) dezmărturisiri	dezmărturisirii	(unor) dezmărturisiri	dezmărturisirilor
vocative	dezmărturisire, dezmărturisireo		dezmărturisirilor

References

• dezmărturisire in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN