dezmierdăciune

Romanian

Etymology

From dezmierdat +‎ -ăciune.

Noun

dezmierdăciune f (plural dezmierdăciuni)

1. caress

Declension

Declension of dezmierdăciune

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) dezmierdăciune	dezmierdăciunea	(niște) dezmierdăciuni	dezmierdăciunile
genitive/dative	(unei) dezmierdăciuni	dezmierdăciunii	(unor) dezmierdăciuni	dezmierdăciunilor
vocative	dezmierdăciune, dezmierdăciuneo		dezmierdăciunilor

References

• dezmierdăciune in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN