deznodământ

Romanian

Etymology

From deznoda +‎ -ământ.

Noun

deznodământ n (plural deznodăminte)

1. end

Declension

Declension of deznodământ

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) deznodământ	deznodământul	(niște) deznodăminte	deznodămintele
genitive/dative	(unui) deznodământ	deznodământului	(unor) deznodăminte	deznodămintelor
vocative	deznodământule		deznodămintelor