dezobișnui
Romanian
editEtymology
editVerb
edita dezobișnui (third-person singular present dezobișnuiește, past participle dezobișnuit) 4th conj.
- to unaccustom
Conjugation
edit conjugation of dezobișnui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a dezobișnui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | dezobișnuind | ||||||
| past participle | dezobișnuit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | dezobișnuiesc | dezobișnuiești | dezobișnuiește | dezobișnuim | dezobișnuiți | dezobișnuiesc | |
| imperfect | dezobișnuiam | dezobișnuiai | dezobișnuia | dezobișnuiam | dezobișnuiați | dezobișnuiau | |
| simple perfect | dezobișnuii | dezobișnuiși | dezobișnui | dezobișnuirăm | dezobișnuirăți | dezobișnuiră | |
| pluperfect | dezobișnuisem | dezobișnuiseși | dezobișnuise | dezobișnuiserăm | dezobișnuiserăți | dezobișnuiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să dezobișnuiesc | să dezobișnuiești | să dezobișnuiască | să dezobișnuim | să dezobișnuiți | să dezobișnuiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | dezobișnuiește | dezobișnuiți | |||||
| negative | nu dezobișnui | nu dezobișnuiți | |||||