dibui

Romanian

Etymology

Unknown.

Verb

a dibui (third-person singular present dibui, past participle dibuit) 4th conj.

1. to fumble
2. to find out

Conjugation

    conjugation of dibui (fourth conjugation, no infix)

infinitive			a dibui
gerund			dibuind
past participle			dibuit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	dibui	dibui	dibuie	dibuim	dibuiți	dibuie
	imperfect	dibuiam	dibuiai	dibuia	dibuiam	dibuiați	dibuiau
	simple perfect	dibuii	dibuiși	dibui	dibuirăm	dibuirăți	dibuiră
	pluperfect	dibuisem	dibuiseși	dibuise	dibuiserăm	dibuiserăți	dibuiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să dibui	să dibui	să dibuie	să dibuim	să dibuiți	să dibuie
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		dibuie			dibuiți
	negative		nu dibui			nu dibuiți

    conjugation of dibui (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a dibui
gerund			dibuind
past participle			dibuit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	dibuiesc	dibuiești	dibuiește	dibuim	dibuiți	dibuiesc
	imperfect	dibuiam	dibuiai	dibuia	dibuiam	dibuiați	dibuiau
	simple perfect	dibuii	dibuiși	dibui	dibuirăm	dibuirăți	dibuiră
	pluperfect	dibuisem	dibuiseși	dibuise	dibuiserăm	dibuiserăți	dibuiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să dibuiesc	să dibuiești	să dibuiască	să dibuim	să dibuiți	să dibuiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		dibuiește			dibuiți
	negative		nu dibui			nu dibuiți

Derived terms

Derived terms

• dibuire (noun)

Further reading

• dibui in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)