difident

Romanian

Etymology

Borrowed from Italian diffidente.

Adjective

difident m or n (feminine singular difidentă, masculine plural difidenți, feminine and neuter plural difidente)

1. suspicious, distrustful

Declension

Declension of difident

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	difident		difidentă	difidenți	difidente
	definite	difidentul		difidenta	difidenții	difidentele
genitive/ dative	indefinite	difident		difidente	difidenți	difidente
	definite	difidentului		difidentei	difidenților	difidentelor

References

• difident in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN