dijmăritură

Romanian

Etymology

From dijmărit +‎ -ură.

Noun

dijmăritură f (plural dijmărituri)

1. (dated) feudal rent (tenth part of production)

Declension

Declension of dijmăritură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) dijmăritură	dijmăritura	(niște) dijmărituri	dijmăriturile
genitive/dative	(unei) dijmărituri	dijmăriturii	(unor) dijmărituri	dijmăriturilor
vocative	dijmăritură, dijmărituro		dijmăriturilor