dijmui

Romanian

Etymology

From dijmă +‎ -ui.

Verb

a dijmui (third-person singular present dijmuiește, past participle dijmuit) 4th conj.

1. to collect feudal rent

Conjugation

    conjugation of dijmui (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a dijmui
gerund			dijmuind
past participle			dijmuit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	dijmuiesc	dijmuiești	dijmuiește	dijmuim	dijmuiți	dijmuiesc
	imperfect	dijmuiam	dijmuiai	dijmuia	dijmuiam	dijmuiați	dijmuiau
	simple perfect	dijmuii	dijmuiși	dijmui	dijmuirăm	dijmuirăți	dijmuiră
	pluperfect	dijmuisem	dijmuiseși	dijmuise	dijmuiserăm	dijmuiserăți	dijmuiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să dijmuiesc	să dijmuiești	să dijmuiască	să dijmuim	să dijmuiți	să dijmuiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		dijmuiește			dijmuiți
	negative		nu dijmui			nu dijmuiți