dilect

Romanian

Etymology

Borrowed from Italian diletto or Latin dilectus.

Adjective

dilect m or n (feminine singular dilectă, masculine plural dilecți, feminine and neuter plural dilecte)

1. loved

Declension

Declension of dilect

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	dilect		dilectă	dilecți	dilecte
	definite	dilectul		dilecta	dilecții	dilectele
genitive/ dative	indefinite	dilect		dilecte	dilecți	dilecte
	definite	dilectului		dilectei	dilecților	dilectelor

References

• dilect in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN