diminecioară

Romanian

Etymology

From dimineață +‎ -ioară.

Adverb

diminecioară

1. diminutive of dimineață

Noun

diminecioară f (plural diminecioare)

1. diminutive of -ioară

Declension of diminecioară

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) diminecioară	diminecioara	(niște) diminecioare	diminecioarele
genitive/dative	(unei) diminecioare	diminecioarei	(unor) diminecioare	diminecioarelor
vocative	diminecioară, diminecioaro		diminecioarelor

References

• diminecioară in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN