dințură

Romanian

Etymology

From dinte +‎ -ură.

Noun

dințură f (plural dințuri)

1. red bartsia (Odontites vernus)

Declension

Declension of dințură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) dințură	dințura	(niște) dințuri	dințurile
genitive/dative	(unei) dințuri	dințurii	(unor) dințuri	dințurilor
vocative	dințură, dințuro		dințurilor