disecție

Romanian

Etymology

Borrowed from French dissection or directly from Latin dissectiōnem.

Noun

disecție f (plural disecții)

1. dissection

Declension

Declension of disecție

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) disecție	disecția	(niște) disecții	disecțiile
genitive/dative	(unei) disecții	disecției	(unor) disecții	disecțiilor
vocative	disecție, disecțio		disecțiilor