disjuncție
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French disjonction.
Noun edit
disjuncție f (plural disjuncții)
Declension edit
Declension of disjuncție
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) disjuncție | disjuncția | (niște) disjuncții | disjuncțiile |
| genitive/dative | (unei) disjuncții | disjuncției | (unor) disjuncții | disjuncțiilor |
| vocative | disjuncție, disjuncțio | disjuncțiilor | ||