disjuncție

Romanian

Etymology

Borrowed from French disjonction.

Noun

disjuncție f (plural disjuncții)

1. disjunction

Declension

Declension of disjuncție

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) disjuncție	disjuncția	(niște) disjuncții	disjuncțiile
genitive/dative	(unei) disjuncții	disjuncției	(unor) disjuncții	disjuncțiilor
vocative	disjuncție, disjuncțio		disjuncțiilor