disonanță

Romanian

Etymology

Borrowed from French dissonance.

Noun

disonanță f (plural disonanțe)

1. dissonance

Declension

Declension of disonanță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) disonanță	disonanța	(niște) disonanțe	disonanțele
genitive/dative	(unei) disonanțe	disonanței	(unor) disonanțe	disonanțelor
vocative	disonanță, disonanțo		disonanțelor