domni

Latin

Noun

domnī

1. inflection of domnus:
   1. nominative/vocative plural
   2. genitive singular

Romanian

Etymology 1

Noun

domni

1. plural of domn

Etymology 2

From domn. Compare Aromanian dumnescu, dumniri.

Pronunciation

• Audio:

  (file)

Verb

a domni (third-person singular present domnește, past participle domnit) 4th conj.

1. to reign, rule

Conjugation

    conjugation of domni (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a domni
gerund			domnind
past participle			domnit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	domnesc	domnești	domnește	domnim	domniți	domnesc
	imperfect	domneam	domneai	domnea	domneam	domneați	domneau
	simple perfect	domnii	domniși	domni	domnirăm	domnirăți	domniră
	pluperfect	domnisem	domniseși	domnise	domniserăm	domniserăți	domniseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să domnesc	să domnești	să domnească	să domnim	să domniți	să domnească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		domnește			domniți
	negative		nu domni			nu domniți

Derived terms

• domnitor

Related terms

• domnie