dopuleț

Romanian

Etymology

From dop +‎ -uleț.

Noun

dopuleț n (plural dopulețe)

1. diminutive of dop

Declension

Declension of dopuleț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) dopuleț	dopulețul	(niște) dopulețe	dopulețele
genitive/dative	(unui) dopuleț	dopulețului	(unor) dopulețe	dopulețelor
vocative	dopulețule		dopulețelor