dotariu

Romanian

Etymology

From dotă +‎ -ariu.

Noun

dotariu n (plural dotarii)

1. (dated) dowry

Declension

Declension of dotariu

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) dotariu	dotariuul	(niște) dotarii	dotariile
genitive/dative	(unui) dotariu	dotariuului	(unor) dotarii	dotariilor
vocative	dotariuule		dotariilor

References

• dotariu in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN