drânduleț

Romanian

Etymology

From drând +‎ -uleț.

Noun

drânduleț m (plural drândulețe)

1. diminutive of drând

Declension

Declension of drânduleț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) drânduleț	drândulețul	(niște) drândulețe	drânduleței
genitive/dative	(unui) drânduleț	drândulețului	(unor) drândulețe	drândulețelor
vocative	drândulețule		drândulețelor

References

• drânduleț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN