drăgăicuță

Romanian

Etymology

From drăgaică +‎ -uță.

Noun

drăgăicuță f (plural drăgăicuțe)

1. lady's bedstraw (Galium verum)

Declension

Declension of drăgăicuță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) drăgăicuță	drăgăicuța	(niște) drăgăicuțe	drăgăicuțele
genitive/dative	(unei) drăgăicuțe	drăgăicuței	(unor) drăgăicuțe	drăgăicuțelor
vocative	drăgăicuță, drăgăicuțo		drăgăicuțelor

References

• drăgăicuță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN