drăgănime

Romanian

Etymology

From drăgan +‎ -ime.

Noun

drăgănime f (plural drăgănimi)

1. (collective) dragoons

Declension

Declension of drăgănime

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) drăgănime	drăgănimea	(niște) drăgănimi	drăgănimile
genitive/dative	(unei) drăgănimi	drăgănimii	(unor) drăgănimi	drăgănimilor
vocative	drăgănime, drăgănimeo		drăgănimilor

References

• drăgănime in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN