drămui

Romanian

Etymology

From dram +‎ -ui.

Verb

a drămui (third-person singular present drămuiește, past participle drămuit) 4th conj.

1. to skimp

Conjugation

    conjugation of drămui (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a drămui
gerund			drămuind
past participle			drămuit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	drămuiesc	drămuiești	drămuiește	drămuim	drămuiți	drămuiesc
	imperfect	drămuiam	drămuiai	drămuia	drămuiam	drămuiați	drămuiau
	simple perfect	drămuii	drămuiși	drămui	drămuirăm	drămuirăți	drămuiră
	pluperfect	drămuisem	drămuiseși	drămuise	drămuiserăm	drămuiserăți	drămuiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să drămuiesc	să drămuiești	să drămuiască	să drămuim	să drămuiți	să drămuiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		drămuiește			drămuiți
	negative		nu drămui			nu drămuiți