dublură

Romanian

Etymology

Borrowed from French doublure.

Noun

dublură f (plural dubluri)

1. stand-in

Declension

Declension of dublură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) dublură	dublura	(niște) dubluri	dublurile
genitive/dative	(unei) dubluri	dublurii	(unor) dubluri	dublurilor
vocative	dublură, dubluro		dublurilor